Rucsacul zburător

      În 1956 realizează prima versiune brevetată a „rucsacului zburator”, ajungând să fie brevetată șapte ani mai târziu de către americani. După ce parașutistul Vasile Sebe s-a prăbușit cu primul rucsac, savantul Henri Coanda i-a sugerat să schimbe combustibilul la cea de-a doua variantă a „rucsacului zburator”, realizat și încercat cu succes de către același parașutist, în 1958.

     Aparatul, expus o vreme la Muzeul Tehnic din București, nu a intrat niciodată în producția de serie. În SUA, în schimb, după obținerea brevetului de invenție, în 1962, pentru un aparat identic cu cel gândit și realizat de Justin Capră, acestea au intrat în producția de serie, fiind folosite în operațiuni dificile de către politiști, militari și pompieri.

     În 1968 realizează rucsacul-zburător, varianta cu perhidrol. Zbor reușit încercat de același Vasile Sebe.

    Informaţia a fost culeasă de pe wikipedia, deci nu îmi atribui nimic. Acum poate aveţi unii dintre voi tendinţa să credeţi că îi fals, nu se poate. Aşa am crezut şi eu, până am căutat pe YouTube şi am văzut filmuleţe cu oameni ce au folosit rucsacul zburător. Filmuleţul era prea realist ca să pară un trucaj ieftin. Acum, să nu ne aşteptăm că au zburat ca rachetele, totuşi au avut zboruri uşoare şi controlabile.

Câteva reţete

     Spuneam mai devreme că dacă eşti nou la gătitul dulciurilor, ţi-ar fi mult mai de folos să începi cu ceva simplu, şi totuşi gustos:

    1. Brioşe de ciocolată:

         INGREDIENTE:

         - un pic mai mult de 1 sfert de unt;

         - 2 ouă;

         - 1 cană şi jumătate de zahăr;

         - 4 linguri de cacao;

         - 2 căni de făină;

         - 2 căni de lapte;

         - 1 praf de copt

     PREPARARE:

      Ca să se amestece mai uşor, prima datî pui untul într-o crăticioară, pe foc (până se topeşte de tot), apoi îl iei deoparte. Amesteci yahărul cu ouăle, cu mixerul. Se adaugă untul topit. Apoi, pe rând, făina, cacao, praful de copt şi laptele.

      Se toarnă în formele pentru copt un pic mai mult de jumătate (altfel cresc prea tare). Cuptorul se preîncălzeşte şi se pun la foc. După 10 minute te uiţi la ele, şi dacă atunci când le atingi nu se ia aluatul pe deget, înseamnă că sunt gata. Să nu stea nici prea mult pentru că se usucă ;).

      Mi-au plăcut mult brioşele ăstea, mie mi-au ieşit cam 30, şi sunt delicioase dacă mai ai chef să faci o glazură, sau măcar să pui fineti 

     2. Cremeş:

     INGREDIENTE:

     - 4 linguri mari de făină;

     - 4 căni lapte;
     - 5 plicuri de zahăr vanilat;

     - 1 cană de zahăr;
     - 6 ouă;

     - foi pt. cremeş.

     PREPARARE:

      Făina cu 6 gălbenuşuri şi o cană de lapte se amestecă. Albuşurile se bat spumă cu o cană de zahăr. Apoi 3 căni de lapte cu 5 plicuri de zahăr vanilat se pun la fiert.

      Când începe să fiarbă adăugăm gălbenuşurile frecate şi se fierbe până se îngroaşă. Se lasă pe foc şi se adaugă treptat albuşurile bătute.

     Pentru a se mânca mai uşor cremeşul, prima foaie o sfărâmiţaţi în tavă, o nivelaţi bine, apoi turnaţi crema. Urămtoarea foaie o sfărâmiţaţi, la fel, peste cremeş. Se pudrează cu zahăr pudră şi este gata :).

   

     3. Amandine (preferatele mele):

     INGREDIENTE:

       Blat: 6 ouă;

                9 linguri de făină;
                200 g zahăr;

                50 ml ulei;

                30 ml apă;

                25 g cacao;

                1 praf de copt.

     Gălbenușurile se freacă cu uleiul și praful de copt. Albușurile se bat cu apa și se adaugă zahărul treptat până e tare. Se amestecă albușurile cu gălbenușurile să fie bine omogenizate. 

    Făina și cacaoa se amestecă separat și se adaugă în compoziție. Se pune în cuptorul preîncălzit până trece de testul cu scobitoarea.

     În timp ce se coace, pregătim siropul. 500 ml apă se fierbe cu 400 g de zahăr până dă câteva clocote, apoi se ia de pe foc și se adaugă 2 lg de cacao și 2-3 de nes. Se lasă la răcit.

     Crema: 250 g de unt sau margarină se freacă cu 150 g de zahăr  pudră, se adaugă 3 gălbenușuri pe rând și  3 lg de cacao dizolvată în puțină apă.

     După ce s-a răcit, blatul se taie în două, apoi cuburi, se însiropează foaia 1, se pune crema apoi se însiropează foaia 2. Se poate adăuga glazură, frișcă, după preferințe. Se lasă la frigider.

                

     

   Acestea sunt câteva din reţelele mele. Desigur, internetul nu este exclus, sincer de acolo mă inspir mult. Şi când am chef de ceva nou. nemaiîntâlnit, caut reţete pe net. Vă încurajez să faceţi şi voi aceste prăjituri, deoarece merită, sunt gustoase.

     

Sfaturile mele

  

           1. Nu începe cu ceva greu!

           Ştiu că este tentant, deoarece cele ce se fac greu sunt cele mai gustoase, însă credemă, dacă eşti începător foarte probabil să iasă doar mizerie. Nici eu n-am început cu ceva avansat. Eu am început cu clătitele americane (găseşti destule reţete pe internet), care se fac mult mai uşor decât cele clasice româneşti.

      

          2  Fă progrese mici, dar multe.

             După un timp m-am săturat pe clătite, aşa că am trecut la brioşe, care se fac uşor, dar puţin mai complicat. Apoi am trecut la chec, apoi la chec însiropat, apoi la prăjituri cu creme. Puţin câte puţin. Cred că cea mai avansată prăjitură pe care am făcut-o a fost Kinder Pingui sau Tiramisu. Mai am multe de învăţat.

 

         3. Lucrează cât mai curat.

              Când zic asta, nu mă refer la "Spală-te pe mâini!"(ceea ce e din oficiu :D). Ci la condiţiile în care lucrezi. Cel mai preferabil este ca să lucrezi pe o singură masă (mai fac prostia de a lucra pe două mese, şi fac mai multă dezordine). Şi când ai ocazia, de exemplu când blatul e la copt în cuptor, mai spală din vasele ce le-ai folosit pt. ca să nu se adune (dacă le laşi pe toate la sfârşit o să-ţi vină să ieşi din bucătărie).

            

        4. Dacă nu şti ceva, apelează la cineva avansat.

             Cum am mai spus, nici eu nu sunt expert şi mi se mai întâmplă să nu ştiu ceva aşa că mai apelez la mama să-mi zică cum să fac (de exemplu, eu nu ştiam că dacă albuşurile bătute spumă le amesteci cu gălbenuşurile tare şi redepe, blatul nu mai creşte). Dacă nu ai la cine, caută pe internet. Mai mult ca sigur că acolo găseşti suficientă informaţie.

        Sper că sfaturile mele îţi vor fi utile. Dacă îţi plac prăjiturile, şi doreşti să te apuci să faci nu renunţa. Eu cred că oricine poate să gătească dacă vrea.

România noului val

     Volumul "România noului val", a fost lansat pe data de 28 aprilie 2015, la ora 18:00

     Cartea își propune să fie o resursă importantă pentru întreaga societate contemporană, cu un interesul de a încuraja tineretul să ajute la integrarea României în mileniul al III-lea, un mileniu în care tehnologia care a atins cote maxime va juca rolul principal în economia globală.

    "România noului val" este o abordare nouă și implicată, pe importante subiecte de gândire la nivel mondial, a tinerilor care au studiat în străinătate și s-au întors cu expertiză și o dorință de schimbare. Un prim exemplu de ceea ce poate oferi România în context european și global.

    Volumul are 591 pagini și se bazează pe conceptul de crowdsourcing, atât în ceea ce privește elaborarea sa, precum și în politica sa de marketing. Pentru mai multe informaţii puteţi intra pe noulval.ro, precum şi cluj2015.eu
    Deținătorul drepturilor de autor este Centrul de Resurse pentru Societatea Civilă. AGERPRES

    Mie, presonal, îmi place la ce face referinţă cartea aceasta. Adică, ce cetăţean român nu ar vrea să-şi vadă ţara într-o stare economica excelentă? Şi din numele cărţii, noul val reiese că România nu este pierdută, încă mai are şanse.
    Dar asta depinde de generaţia aceasta tânără, dacă alege să ia iniţiativă sau să stea cu mâinile în sân, în timp ce oamenii care se presupune că ne reprezintă îşi bat joc de noi şi ţara noastră.

Cibernetica

        Cibernetica este ştiinţa care analizează modul în care un sistem biologic, digital sau mecanic prelucrează informaţiile şi reacţionează la acestea. Medicul român ştefan Odobleja a scris importante lucrări despre cibernetică, fiind precursorul mondial al ciberneticii generalizate pe care el însuşi a denumit-o „Psihologia consonantistă”. 

         Prin activitatea sa, medicul şi-a atras ostilitatea regimului comunist, iar contribuţiile sale remarcabile au fost îndelung ignorate şi nerecunoscute. În onoarea sa a fost înfiinţată Academia de Cibernetică din Elveţia, iar Academia Română l-a ales membru post-mortem în 1990.

Stiloul

          În anul 1821, brăileanul Petrache Poenaru, pandur, creator al steagului României moderne, inginer, matematician, inventator şi membru titular al Academiei Române din 1870, a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu în timpul revoluţiei. Aceasta era o funcţie publică, activitatea lui fiind legată de până şi calimara. Poate că şi de aici i-a venit ideea conceperii primului stilou din lume. Deşi după înfrângerea lui Tudor Vladimirescu pandurii erau vânaţi şi decapitaţi, Petrache Poenaru scapă, iar in 1826 primeşte o bursa franceză şi işi completeaza studiile la Ecole Polytechnique din Paris.

            În 1827, la data de 25 mai, obţine Brevetul francez 3208 pentru "plume portable sans fin, qui s'alimente elle-même avec de l'encre" (condei portăreţ fără sfârşit, alimentându-se el însuşi cu cerneala). Această invenţie a revoluţionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind la crearea unui obiect folosit şi în prezent de milioane de oameni. Tocul cu rezervor al lui Poenaru elimină zgârieturile de pe hartie şi scurgerile nedorite de cerneală şi propunea soluţii pentru îmbunătăţirea părţilor componente spre a asigura un debit constant de cerneală, precum şi posibilitatea înlocuirii unor piese.
            Imaginaţi-vă ce plictisitoare ar fi fost viaţa să scri doar cu creionul. Unii pot veni cu argumentul că erau pene ce foloseau cerneală şi se urma, oricum, să se inventeze un stilou. Însă, întrebarea mea este, cum de după atâtea sute de ani (poate s-a atins ordinul miilor), nu s-a gândit nimeni să inventeze un amărât de beţişor, care are înmagazinat în el cerneală, fără să fi nevoit să înmoi vârful în cerneală?          Din fericire, românul nostrum Petrache Poenaru s-a gândit la asta şi a creat primul stilou din lume. Apoi au apărut alte modele de stilou, iar în ziua de azi se folosesc doar pixuri sau, mai pe la şcoală, stilou cu patron. Mie, personal, îmi plac stilourile cu aspect mai vechi, clasice, mai elegante.

Scaunul ejectabil

      Dacă la sfârşitul sec. XIX, începutul sec. XX, mulţi entuziaşti ai aviaţiei erau preocupaţi de construcţia avioanelor şi de pilotarea acestora, un tanâr pe nume Anastase Dragomir şi-a concentrat atenţia pe siguranţa aparatelor de zbor şi mai ales a pasagerilor de la bordul lor.

           Aici  şi-a perfecţionat propriul său sistem pentru salvarea piloţilor şi a pasagerilor în caz de accidente. La 3 noiembrie 1928, a înregistrat, în Franta, cererea de brevet “Nouveau systeme de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aerienne” şi a obţinut Brevetul nr. 678566 din 2 aprilie 1930 pentru “cabina catapultabilă”.

           

              Această invenţie era “un nou sistem de paraşutare din aparatele de locomoţie aeriană, fiecare pasager având o paraşută proprie care permite, în momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion, astfel încât paraşuta, împreună cu pasagerul de pe scaun, să treacă printr-o deschizătură a podelei”.