Stiloul

          În anul 1821, brăileanul Petrache Poenaru, pandur, creator al steagului României moderne, inginer, matematician, inventator şi membru titular al Academiei Române din 1870, a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu în timpul revoluţiei. Aceasta era o funcţie publică, activitatea lui fiind legată de până şi calimara. Poate că şi de aici i-a venit ideea conceperii primului stilou din lume. Deşi după înfrângerea lui Tudor Vladimirescu pandurii erau vânaţi şi decapitaţi, Petrache Poenaru scapă, iar in 1826 primeşte o bursa franceză şi işi completeaza studiile la Ecole Polytechnique din Paris.

            În 1827, la data de 25 mai, obţine Brevetul francez 3208 pentru "plume portable sans fin, qui s'alimente elle-même avec de l'encre" (condei portăreţ fără sfârşit, alimentându-se el însuşi cu cerneala). Această invenţie a revoluţionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind la crearea unui obiect folosit şi în prezent de milioane de oameni. Tocul cu rezervor al lui Poenaru elimină zgârieturile de pe hartie şi scurgerile nedorite de cerneală şi propunea soluţii pentru îmbunătăţirea părţilor componente spre a asigura un debit constant de cerneală, precum şi posibilitatea înlocuirii unor piese.
            Imaginaţi-vă ce plictisitoare ar fi fost viaţa să scri doar cu creionul. Unii pot veni cu argumentul că erau pene ce foloseau cerneală şi se urma, oricum, să se inventeze un stilou. Însă, întrebarea mea este, cum de după atâtea sute de ani (poate s-a atins ordinul miilor), nu s-a gândit nimeni să inventeze un amărât de beţişor, care are înmagazinat în el cerneală, fără să fi nevoit să înmoi vârful în cerneală?          Din fericire, românul nostrum Petrache Poenaru s-a gândit la asta şi a creat primul stilou din lume. Apoi au apărut alte modele de stilou, iar în ziua de azi se folosesc doar pixuri sau, mai pe la şcoală, stilou cu patron. Mie, personal, îmi plac stilourile cu aspect mai vechi, clasice, mai elegante.